Exagerari?

Ok deci persoanele care ma cunosc stiu anumite lucruri dar eu o sa sar peste detaliile personale si voi trece direct la subiect : pentru ce atatea exagerari in dragoste cand avem doar 17-18 ani? Sunt sigura ca ati auzit peste tot in jurul vostru fete si chiar baieti care spun de la anumite varste ca viata este o nenorocita si ca nu merita traita fiindca nu au dragoste. Scuzati-mi formularea dar oameni buni faceti misto de noi? In puii mei avem abia cativa ani de viata in comparatie cu alti,majoritatea suntem intretinuti de parinti deci nu ne complicam cu job-uri si cu familia ci putem doar sa ne complicam cu scoala (asta deisgur daca vrem) cu prieteni si cu cate un iubit/a pe ici pe colo. Dar de ce atata dramatizare? Nu e de parca nu vor mai exista alti pana ne casatorim.Sunt fete care de exemplu spun ca totusi nu ar vrea sa se desparta de iubitul lor si ca ar ramane cu el pentru totdeauna fiindca el a fost primul din viata lor : fetelor imi pare rau ca va dezamagesc dar in zilele noastre puteti fi linistite de un lucru : nici o fata cu toata tigla pe casa nu va muri virgina si ca foarte putine vor fi cele care chiar vor ajunge sa se casatoreasca cu primul tip din viata lor. E o chestie tampita sa vad oameni care se complica din niste simple saruturi carora le putem da orice inteles vrem noi ( asa cum a spus un bun prieten al meu un sarut inseamna ceea ce vrei tu sa insemne) si care dupa 2 saptamani de relatie care sa terminat in un mod sau altul se considera sfasiati si isi blesteama zilele fiindca ei visau la cai verzi pe pereti. Ok eu inteleg ca e frumos sa visam dar ce ar fi daca am visa niste chestii posibile si care pot fi controlate de noi?Dar sa spunem dupa 2 saptamani sau ma rog anumite perioade de timp ca "viata mea e ruinata" ei bine asta este o prostie,ii admir foarte mult pe cei care formeaza cupluri dar care sunt totusi constienti ca odata si odata se va termina insa pur si simplu nu se gandesc la asta,nu fac planuri pe termini de 15 000 de ani si niciunul dintre ei nu viseaza la lista de invitati si la rochia de nunta ci pur si simplu profita de relatia lor. Dar sa fim seriosi daca noi consideram o chestie ca asta o nebunie cand vom avea familie,copii de intretinut,rate si taxe de platit ce vom mai spune?daca am fii in locul unei perechi care se desparte dupa 20 de ani de caznicie si practic o viata traita impreuna ce naiba am mai spune? Sa fim seriosi asta este una dintre singurele perioade din aceasta viata in care ne putem permite sa facem anumite chestii si in care ne putem permite sa scriem liste cu iubiti fara probleme : vom ajunge la facultate sau prin alta parte si atunci nici dracu nu se va intreba cu cati baieti/fete ai stat tu inainte. Ideea este ca nu e nevoie de atata dramatizare si atata bataie de cap,vom supravietui chiar daca nu va vine sa credeti. Pana vom fii cu sot/sotie si copii eventual vom mai avea dazamagiri in dragoste,alti parteneri si alte certuri tampite din cine stie ce idiotenii,vom avea oportunitatea sa simtim de 1000 de ori acele sentiemente calumea pe care le avem la inceputul unei relatii. Ii admir pe cei care au o relatie frumoasa si care stiu sa profite de timpul impreuna si chiar pe oameni care indraznesc sa iubeasca,iar cei care dramatizeaza toata ideea va dau un sfat : oameni buni treziti-va! sa stiti ca daca iesiti in mijcolul strazii gasiti mai multe persoane decat ati putea voi sa va imaginati:D